Cele mai multe târguri se țin ca să vină oamenii să vândă și să cumpere. Dar târgul „Bun de Maramureș”, care a avut loc între 21 și 23 mai, la Muzeul Satului Baia Mare, a fost mult mai mult decât atât. Asta fiindcă lumea s-a adunat aici pentru prima oară după luni și luni de restricții. A fost un târg al revederii, al eliberării de sub iarna distanțării. Ne-au confirmat asta meșterii populari prezenți la târg, cu care am povestit în zilele petrecute pe ulițele muzeului:

 

  • Ne-o fo’ dor de târguri, ne-o fo dor și de tradiții și de tăte, c-o fo’ moarte. Acuma-ncercăm să le-nviem din nou”, ne-a mărturisit Reghina Cosma, care a venit din satul Rogoz, cu „mărfuri de vândut”: șterguri, funduri de pernă, fețe de masa, străiți, zadii, rochii de Rogoz, brâie, zgărzi de pus la gât din mărjele.

  • Consăteana Reghinei și vecina de „stand”, Maria Cosma, ne-a prezentat și ea produsele făcute de mână, țesături felurite, tot ce ține de tradiție. „Ne-o fo dor de târguri, n-am putut merge nicării, o vreme nici în vecini n-am putut merge”.

 

  • Ana Mețenti din Baia Mare s-a prezentat la târg cu zgărdane, cu trăistuțe, cu perdele din dantelă făcute manual. „După un an de stat închise în casă, de-abia am așteptat să ne vedem afară. Am venit cu produse foarte frumoase, tradiționale. M-ar bucura dacă tinerii care își înjghebează acum o familie, să își pună în case obiecte tradiționale”, ne-a spus doamna Mețenti.

  • Am stat de vorbă și cu Mihaela Tibil, meșter din Berchezoaia, care ne-a spus: „Am venit la Muzeul Satului ca să ducem tradiția mai departe, după o perioadă lungă în care nu ne-am putut întâlni la târguri. Eu lucrez ciur tăiat, cămăși cusute toate cu mâna”.

  • Rodica Sabadâș face cusături și podoabe tradiționale. Se inspiră din tradiția maramureșeană (zgărdane și brățări, pe tehnica țesut), dar și din Oaș (cusături cu mărgele) și a fost prezentă și ea la târg.

  • „La noi, cine nu știa să facă mărgele era o rușine. Eu de origine îs oșancă și îmi povestea mama că atunci când ajungeai la vârsta la care trebuia să te căsătorești, trebuia să ai pregătită toată podoaba unei mirese. Dacă nu le aveai și trebuia să te împrumți din sat, era o rușine”, ne mărturisește Ana Păpăruză, care sigur nu s-a făcut de rușine cu produsele aduse la târg.

  • „Am venit cu tradiția aici, la Bun de Maramureș. Cu cămăși, cu păpuși, cu trăistuțe, cu zgărdane. Nu ne-o fost îndemână deloc fără târguri. Abia am așteptat să ne sune să venim”, au fost cuvintele Ilenei Bizău, alt meșter popular, venită de peste deal, din Bogdan-Vodă.

  • În timp ce cosea pe o cămașă la masa pe care și-a întins produsele, Florica Vâț, din Băiuț ne-a mărturisit că a simțit ca o mare apăsare repaosul care a fost din cauza pandemiei. „Ne-am droit să ne revedem, să discutăm. Îi mai mare satisfacția când venim la târg și vedem ce lucrează și unu și altu și dacă mai avem și admiratori care doresc să și cumpere, ne bucură. Eu tot ce vând, pun înapoi în marfă, reinvestesc.”

  • Livia Șovre, din Berința, participă de multă vreme la târguri. Dacă la „Centrul Creației” e înscrisă de opt ani, lucruri de mână face de LA opt ani: din dantelă, din pene, din ciur, vestuțe, cămăși, rochii din pânză de casă pe care meșterește cu drag. „Îi o inginerie lucru de mână, dacă nu numeri, nu-ți iese nimica. Dacă n-aș face lucru de mână, nu știu ce aș face”, ne mai zice doamna Șovre.

  • Și soții Mihuț, din Șurdești sunt membri ai Centrului Creației de multă vreme. „De mai bine de 20 de ani”, ne spune domnul Gheorghe Mihuț, care lucrează miniaturi în sticle (poartă, nume, scăriță, cumpănă). Soția lucrează cu mărgele, face cămăși, șorțuri înainte la cămașă, într-un cuvânt: ”port”.

  • Ioana Creț, din Sighetu Marmației se ocupă cu îmbrăcarea sticluțelor pentru horincă, confecționează port pentru păpuși, clopuri, trăistuțe. A venit la târg cu mare drag, să-și arate lucrările făcute de mâna ei. A simțit perioada asta cu restricții ca pe un mare gol care „numa nu se umplea” și a așteptat să se termine, ca să se bucure din nou de ceea ce înseamnă prezența la un târg și să îi bucure și pe vizitatori cu lucrările ei.

  • Din Maramureșul istoric a sosit la târgul din Baia Mare și Gheorghe Roman, opincar din Bârsana, care crede că nu există pantof mai sănătos decât „optinca” și nimic mai frumos decât portul popular, pe care îl poartă cu mândrie oriunde ar merge.

  • Dana Dobrai, din Ungureni a adus la târg cămeși, zadii, brâie, străiți, fețe de masa, făcute așa cum se fac la ea în sat. Consideră că ar merita ca oamenii să vină la târguri pentru tot ce emană târgurile în sine, să vadă cine face produsele si mai ales să afle povestea produselor, pe care în magazine nu o poți afla. „Îi important să auzi povestea meșterului, să afli de unde o pornit când o pornit”, ne-a mărturisit tânăra meșteriță din Țara Lăpușului.

Aceștia au fost doar o parte dintre meșterii noștri, prezenți la târgul „Bun de Maramureș” din luna mai. Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale „Liviu Borlan” Maramureș a fost unul dintre organizatorii Târgului, alături de Consiliul Județean Maramureș, Muzeul Satului Baia Mare, Asociația Bun de Maramureș și Ansamblul Național Folcloric Transilvania.

De-aici de la „Centru”, am sprijinit participarea meșterilor populari cum am putut mai bine și ne-am bucurat și noi să îi revedem sănătoși, prietenoși, dornici să stea în povești și mândri să ducă tradiția mai departe.

 

CJCPCT „Liviu Borlan” Maramureș

Text și fotografii: Rada Pavel

Pin It on Pinterest

Share This
?>